Cum să nu pierdem timpul în zadar?

Scurt pe dos

Întrebare: Uneori există un sentiment că este dificil să ne gestionăm timpul, că îl pierdem în zadar. Ce trebuie evitat pentru a nu pierde timpul?

Răspuns: Întregul univers este format din două forțe – forța de a da și forța de a primi, plus și minus. Cu toții existămîn forța de a primi, și prin urmare, suntem limitați.
Doar, cât de mult poți obține de la cineva, sau de la ceva? Nu sunt în stare să primesc în mod liber din anumite surse așa cum doresc. Cu excepția cazului în care un copil răsfățat, pe care părinții îl iubesc cu dragoste absolută, poate obține tot ce vrea de la ei, și apoi, posibilitățile lor sunt limitate.
Dar dacă dorințele mele cresc, și mă aflu într-o societate în care toată lumea este la fel ca mine, atunci nu suntem capabili liber să ne împlinimdorințele. Prin urmare, oamenii se afundăîn droguri, în depresie etc., deoarece nu pot să-și satisfacă dorințele.
Forța de a primi este foarte limitată. Iar forța de a dărui, nu. Încât puteți dărui tuturor fără limite. Dacă aș fi primit vre-un beneficiu din aceasta, o dispoziție bună, un sentiment de viață, aș fi dăruit cu bucurie.
Problema noastră este că suntem creați în așa fel, încât primim plăcere când primim ceva, iar când dăruim, nu primim plăcere. Doardacă le dăm copiilor noștri, celor apropiați, sau celor dragi, atunci primim plăcere din asta. Cu cât dăm mai mult, cu atât ne bucurămmai mult. Avem doar câteva astfel de exemple, și apoi, sunt limitate în timp, și nu se amplifică satisfacerea din dăruire.
Iar aici putem continua să cercetăm mai departe: cum ar fi viața, dacă am organiza-o nu prin forțade a primi, ci prin forța de a dărui?Dacă ne-am fi născut cu toții sau am putea dezvolta forța de a dărui, și să trăim în această paradigmă, n-amfi limitați, am fi fost independenți față de timp.
Timpul l-am fi perceputaltfel - nu într-un constantsentiment de lipsă de împlinire, când perceptimpul între ceea ce doresc,și ceea, când obțin ce doresc. Dimpotrivă, timpul s-ar reduce până la zero, deoarece s-ar fi măsurat între momentul în care vreau să dăruiesc, șiatunci când dăruiesc.
Iardacă pot să dărui, și am ceva de dat, atunci nu am timp. Dispare senzația de timp. Atunci nu vorbim reieșind din timp, ci din acțiuni. Adică, ieșimdin cadrul timpului.Acest lucru se menționează atât în fizica modernă, cât și în psihologia superioară, adică în psihologia dăruirii, dar nu a primirii.