Ágota Kristóf, o autoare care a inventat „o limbă doar a ei”

Timpul prezent

„Trilogia gemenilor” de Ágota Kristóf este una dintre cărţile foarte importante ale literaturii europene de la sfîrșitul secolului trecut. A fost publicată recent în limba română într-o nouă traducere, semnată de Tristana Ir, la editura Pandora M, în colecția Anansi. Cele trei volume care o alcătuiesc sînt intitulate „Marele caiet”, „Dovada” și „A treia minciună”. În primul volum îi cunoaştem pe cei doi fraţi gemeni din centrul poveştii. „Marele caiet” e scris la persoana întîi plural, fraţii scriu compuneri despre viața lor în timpul războiului, în casa bunicii, unde i-a lăsat mama lor. Sînt extrem de inteligenți, își continuă singuri educația, scriu și citesc cărți împrumutate de la preot. Dar, fiind total privați de iubire și grijă într-o lume marcată de suferinţă şi violență, gemenii învață să supraviețuiască: se antrenează să suporte durerea, foamea, oroarea. Au propriul lor fel de a face dreptate și nu ezită să șantajeze sau chiar să omoare atunci cînd consideră că cineva a greșit. Cartea se termină cu unul dintre ei fugind peste graniță în „țara cealaltă”, după război și după instalarea așa numiților „eliberatori”. Separarea celor doi copii care alcătuiau o sigură ființă poate fi citită şi ca o mare metaforă pentru cel care se exilează: o parte din cel care fuge dintr-un regim opresiv rămîne întotdeauna în urmă, în țara din care a plecat. Ágota Kristóf s-a născut în 1935 în Ungaria şi în 1956 a emigrat în Elveţia, unde a învățat franceza, limba în care și-a scris cărțile, limba care, spune ea într-un text autobiografic, i-a ucis limba maternă. Am invitat-o pe scriitoarea Simona Sora să vorbim despre Ágota Kristóf şi „Trilogia gemenilor”, despre stilul ei atît de special şi limba în care şi-a scris cărţile.

Simona Sora despre stilul Ágotei Kristóf: „Este un stil teatral. Şi ea a spus într-un interviu că scrie ca şi cum ar scrie teatru. (...) Îi plăcea foarte mult teatrul, era deschisă spre scrisul fără carne, scris esenţial, scris în dialog, fără descrieri, un stil descărnat dar care se ţine foarte bine, cu o osatură perfectă. (...) Ágota Kristóf crează identităţi puzzle şi stilul ei devine un stil puzzle.”

Cum sună limba franceză în care Ágota Kristóf şi-a scris cărţile, după ce a emigrat în Eveţia?
Simona Sora: „Probabil că limba în care a scris e o limbă doar a ei. (...) Cred că Ágota Kristóf, dacă ar fi fost în partea germană a Elveţiei, ar fi scris în germană la fel de bine şi tot inventînd o limbă numai a ei, pentru că realmente voinţa ei de a-ţi transmite un conţinut anume, într-o formă anume a fost mai copleşitoare şi mai importantă decît orice altceva.”
Apasă PLAY pentru a asculta interviul complet!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural