O voce de bas a literaturii. Cu Bogdan-Alexandru Stănescu

Vorbitorincii

Prieteni, Bogdan-Alexandru Stănescu, autorul romanelor ”Abraxas” și ”Soarele Negru”, a fost în vizită la noi, prilej să spunem muuuulte povești. Dar să știți că începem discuțiile cu fotbal, Bogdan fiind mare fan al echipei Dinamo. Povestim mult despre personaje, cărți și colecții, comunism și anii '90, societatea românească de acum și zbaterile politice ale vremii. Altfel, să știți că avem un episod complet, nu lipsesc îngrijorările, citim cărți faine, tragem la poartă, dar și mâncăm. Vizionare plăcută!

00:00 - Începem cu bancuri, ne bucurăm să știm că au revenit în atenție și bancurile politice - apropo, nu vă sfiiți să ne scrieți în comentarii când aflați vreun banc nou -, povestim la o cafea ce-am mai făcut în ultimele două săptămâni, dăm glas scenariilor care ne-au trecut prin minte ținând cont de toată agitația de la noi și de pe lângă noi. Și dăm o tură pe la brutăria ”Pâine goală” (din București) și patiseria ”Mămuca” (din Suceava), recomandăm :)

29:42 - Mulțumim pentru like-uri, ne ajută mult. Începem totuși podcastul cu gândul la clătite. Spuneți-ne în comentarii care sunt preferatele voastre, cu ce umpluturi. Anunțăm un cadou pentru comunitatea de plătitori, sperăm să fie o surpriză mai mult decât plăcută.

58:10 - Îngrijorări sănătoase. Avem și speranțe, dar cu siguranță avem mai multe îngrijorări legate de situația poltică și de lipsa perspectivei politice, mai ales. Iar Radu punctează foarte bine: ”problema e la om și la omul pus să reprezinte alți oameni”. Este legitimă îngrijorarea? Vă așteptăm părerile în comentarii.

01:23:10 - Bogdan-Alexandru Stănescu. O voce de bas a literaturii

02:50:47 - Spuma filelor vine cu tolba plină de cărți: Bogdan-Alexandru Stănescu - Soarele Negru, Bogdan-Alexandru Stănescu - Caragiale. Scrisoarea pierdută, Antonio Lobo Antones - Fado Alexandrino

03:08:30 - Fotbal și fotbalamuc. Avem o vorbă despre Universitatea Cluj, arbitraje și acuzații și încheiem cu Liga Campionilor.

03:27:28 - Oale, ulcele și tigăi pline cu mic-dejunuri. Mai bune sau chiar ratate, pur și simplu