Geneza 28:1-22 | Itinerar Biblic | Episodul 37

Itinerar Biblic

Vreau să cred că ne reîntâlnim în condiții bune, și cu dispoziție pentru apropierea de Cel ce ne-a creat, ne veghează și ne susține! O vom face ca de obicei prin intermediul Cuvântului Său scris, Biblia – care ne oferă destule mijloace și contexte de a ne raporta la Dumnezeu. El este implicat în macro-cosmos, dar și-n micro-universul fiecăruia dintre noi. El nu este o prezență care ne bântuie, ci o Persoană care ne mântuie – dacă-mi permiteți un joc de cuvinte! El vine și nu tace, El Se manifestă și comunică... sigur, noi poate c-am vrea mai mult, mai clar, mai explicit – pt că știm noi întotdeauna mai bine, și pentru că aproape niciodată nu ne mulțumim cu puțin! Unii poate vor spune că-i invidiază pe cei din vechime cărora Dumnezeu li Se arăta în mod vizibil... dar cine chiar Îl caută pe Dumnezeu, nu din curiozitate, ci cu dorința sinceră de a I se dedica – nu va fi lipsit de răspunsuri, revelații sau rezolvări. De-ajuns cu introducerea, să ne-ntoarcem la Scriptură.

În episodul și capitolul precedent (27 din Geneza), l-am văzut pe Iacov transpunând robotic un plan al mamei sale în favoarea fiului ei favorit. Iacov a făcut un lucru josnic... și mă gândesc că sunt destui și azi care își justifică samavolniciile arătând spre alții; de exemplu, mama lor nu i-a iubit destul când erau mici! Fiți siguri că nu acesta era cazul lui Iacov, fiindcă el a fost iubit şi răsfăţat. Chiar dacă și-a dat seama că urma să facă ceva deloc onorabil, s-a lăsat până la urmă convins, furând astfel dreptul de întâi născut de la fratele său. Să nu uităm: i se promisese întâietatea, de către Dumnezeu! Binecuvântarea dată de tatăl său urma să fie mai degrabă o formalitate, și nu o necesitate! Nu Avraam îi dăduse binecuvântarea lui Isaac, ci Dumnezeu i-o dăduse! Nu binecuvântarea lui Isaac era esențială pentru Iacov, ci Dumnezeu îi dăduse binecuvântarea! Şiretlicul lui era inutil şi Dumnezeu nu avea să treacă ușor peste acest lucru, aşa cum vom vedea mai târziu.

Un val cheamă alt val, un plan pregătește alt plan. Și tot Rebeca este autoarea! Chiar dacă era probabil lucrul potrivit în situaţia respectivă, ea tot se pretează la un subterfugiu – nu-i spune soțului ei că voia să-și protejeze fiul de mânia fratelui său, ci oficial îl trimite în Mesopotamia să-și găsească o soţie din familia ei. Capitolul de față redă plecarea lui Iacov de acasă. El va ajunge la Betel, acolo unde Dumnezeu îi va apărea pentru a confirma legământul făcut cu Avraam. Le luăm pe rând, și la rând; citim Gen. 28:1 –

Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a dat porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.”

Pe tot cuprinsul Scripturii, Dumnezeu e consecvent în a se pronunța net împotriva căsătoriei dintre un om credincios şi unul necredincios. Acesta este şi motivul pentru care eu cred că în capitolul 6 din Geneza, unde scrie că fiii lui Dumnezeu se uitau la fiicele oamenilor, ni se spune de fapt că descendenţii credincioşi s-au căsătorit cu cei fără temere de Dumnezeu din ramura lui Cain. Aceasta a avut ca rezultat final judecata prin Potop, când mai rămăsese pe pământ un singur om neprihănit.

Căsătoriile mixte de felul acesta duc totdeauna la pierderea evlaviei, a temerii de Dumnezeu. Acesta este un avertisment serios! Recunosc că trăim într-o epocă în care tinerii nu mai sunt dispuşi să asculte sfatului oricărui predicator, sau pe cei în vârstă. Ei se cred în stare să ia singuri deciziile optime, și ignoră sau disprețuiesc expertiza bazată pe experineță a vârstnicilor care le vor binele! Au venit multe cupluri la mine şi am putut să le urmăresc de-a lungul anilor. Povestea este, în linii mari, aceeaşi. Un tânăr sau o tânără spune că a întâlnit persoana potrivită şi (în cazul fericit!) vor să se căsătorească. Doar că... celălalt nu este creştin... ce contează?! ei sunt siguri că-l vor aduce la Hristos. Vreau să spun acest lucru tinerelor aflate în această situaţie: dacă nu l-ai câştigat înainte de căsătorie, slabe speranțe să-l mai câştigi după aceea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru tinerii bărbaţi: dacă n-aţi câştigat-o pentru Domnul înainte de căsătorie, greu de crezut c-o veţi mai convinge după aceea. Dumnezeu oprește căsătoria celui credincios cu cel necredincios, pentru că ea va aduce totdeauna suferinţă. Am văzut sute de astfel cazuri, şi niciunul n-a mers bine! Nu am întâlnit nici măcar o astfel de căsnicie fericită. Nu-L puteţi învinge pe Dumnezeu. El ne știe mai bine decât ne știm noi! El a pus în Cuvântul Lui acest adevăr permanent: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Cor. 6:14). Pe mine m-au acuzat unii de așa ceva pentru că am vorbit de la același microfon cu un necredincios! Dar Cuvântul spune clar că te înjugi atunci când te căsătoreşti. În felul acesta te prinzi prin legământ de persoana respectivă, iar Dumnezeu interzice clar acest lucru! Isaac continuă:

Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale. Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam. (Gen. 28:2-4)

Este evident că Isaac știa că Dumnezeu îi dăduse binecuvântarea lui Avraam, că acesta i-o transferase lui, şi că trebuia să treacă acum asupra fiului său, Iacov.

Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau. (Gen. 28:5)

Deci această familie era de naţionalitate siriană (conform traducerii engleze pentru termenul care aici este arameu). Aşa sunt numiţi în Scriptură. Am auzit adesea întrebarea: „Avraam era evreu? Era israelit?” Nu, nu era! Chiar dacă varianta românească a scripturii îl numește Avram evreul în Gen. 14:6, nu au existat israeliţi până la vremea lui Iacov (al cărui nume a fost schimbat în Israel). Cei doisprezece fii ai lui au fost israeliţi. Linia aceasta genealogică a început cu Avraam, el este părintele naţiunii, însă nu putem spune că a fost israelit, tot așa cum nu putem susține că a fost madianit, deşi este şi părintele madianiților.

Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram. Esau a înţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot. (Gen. 28:6-9)

În caz că a înţeles cineva greşit ce am vrut să spun când am afirmat că am terminat cu linia genealogică a lui Ismael, îngăduiţi-mi să repet: Biblia nu urmăreşte această linie, totuşi, ea mai este menţionată atunci când se intersectează cu aceea care duce la Hristos. Astfel, vedem aici că Esau s-a dus şi s-a însurat cu fata lui Ismael, crezând că acest lucru va fi pe placul tatălui său. Observați, vă rog, lipsa crasă de percepţie spirituală, căci ismaeliţii erau respinşi în privința căsătoriei la fel de mult ca filistenii sau canaaniţii.

Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. (Gen. 28:10-11)

Vom afla mai încolo, din text, că locul în care a ajuns Iacov se numea Betel, tradus „Casa lui Dumnezeu”. Betel se află la nord de Ierusalim, la o distanţă de circa 20 km. Casa pe care o părăsise Iacov se afla probabil la 40-50 km sud de Ierusalim, ceea ce înseamnă că Iacov a parcurs o distanţă de cel puţin 60 km în prima zi. Se pare că el chiar se temea de Esau! Voia să pună cât mai repede o distanţă cât mai mare între ei! Dar pe măsură ce se îndepărta de Esau, se îndepărta la fel de mult și de casă!

Cum credeţi că se simţea Iacov în acea primă noapte? Cu siguranţă se simţea singur. Din câte ne dăm seama din relatările biblice, era probabil prima lui noapte departe de casă.

Vă mai amintiţi prima noapte departe de casă? Eu mi-o amintesc foarte bine! Locuiam la ţară... (mi s-a spus că satul nu prea s-a schimbat de atunci, este la fel de neînsemnat, chiar dacă e străbătut de un drum național!) Aveam prieteni minunaţi care locuiau pe aceeaşi stradă cu noi. Nu cred că era mai mult de un kilometru până la ei, dar mie atunci mi se părea că veam de mers zece kilometri! Am revenit după mulţi ani şi am fost uimit să constat cât de mici și de apropiate erau toate. Dar când eram mic mi se păreau depărtate și uriașe! Odată o familie prietenă m-a invitat să petrec noaptea la ei. Aveau un băiat de vârsta mea, opt-nouă ani... El a venit să mă ia şi am mers împreună spre casa lui. Nu voi uita niciodată această experienţă. Am luat cina împreună, am avut o seară super cu oamenii aceia... Apoi ne-am jucat de-a v-aţi ascunselea până s-a făcut beznă! Asta m-a menţinut destul de ocupat, dar din când în când mă uitam în întuneric şi mi se făcea un pic dor de casă. Apoi cineva a spus că a venit vremea să mergem la culcare. Au pus o saltea în camera din faţă şi eu m-am întins pe ea, însă nu mă mai simţisem niciodată atât de singur! Mi-era dor de casă! Cât îmi doream să mă duc acasă! M-am tot învârtit de pe o parte pe alta ore în şir. Într-un final m-a luat somnul şi am reuşit să dorm câteva ore, dar m-am trezit foarte devreme... M-am îmbrăcat cu hainele de stradă şi-am luat-o la fugă spre casă! Nu m-am oprit din alergat până n-am ajuns. Nu se trezise nimeni încă, dar mie nu-mi păsa – eram fericit că am ajuns acasă. Prima noapte departe de casă. Am mai fost plecat de-atunci, mult mai departe și pentru mai multă vreme, dar nu m-am mai simţit niciodată la fel ca atunci, nu mi-a mai fost niciodată atât de dor de casă ca în acea primă noapte de lipsă de-acasă!

M-am întrebat adesea ce-o fi simţit Iacov. El era acum un bărbat în toată firea, însă cred că şi lui îi era dor de casă. Este prima dată când se află departe de Rebeca. Fusese legat de şorţul mamei toată viaţa lui, dar iată că legăturile erau pe cale să se desfacă. Este pe cont propriu şi este prima lui noapte departe de casă.

Fiţi atenţi, vă rog, la ce se întâmplă în continuare. Iacov se întinde și își pune capul... în loc de pernă, pe o piatră! Betel este un ţinut mohorât... un fel de ; a fost descris ca fiind un șes nisipos lipsit de vegetaţie, cu suprafeţe mari stâncoase ieşite la suprafaţă din loc în loc. Era situat între dealuri, la o altitudine de aproape 400 m. Am fost și eu pe-acolo, am văzut despre ce este vorba... Eram într-o excursie cu autocarul când am ajuns în apropiere de Betel. Unii voiau să meargă în alte locuri care mie nu mi se păreau la fel de importante ca Betel. Am ajuns cu autocarul până la vreun kilometru de Betel; eu am vrut să merg și pe jos până acolo, însă şoferul autocarului mi-a spus că nu avem timp. În plus, puteam să-l văd în zare... şi pot să certific că arăta dezolant. Şi totuşi (sau de aceea), acolo s-a consumat un moment culminant din viaţa lui Iacov! El ajunsese tocmai pe-acolo, când noaptea l-a silit să se oprească, și să se culce...

Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. (Gen. 28:12-13)

Tot undeva în această zonă îi apărut Dumnezeu pentru prima dată lui Avraam, după ce acesta ajunsese în Palestina. Și pentru că Dumnezeu, când Se arată, are ceva important de comunicat – așa se întâmplă și-n acest caz:

Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. (Gen. 28:14)

Acum Dumnezeu îi reafirmă lui Iacov exact ce-i spusese şi lui Avraam! Repetase acelaşi lucru şi pentru Isaac, iar acum îi confirmă şi lui Iacov că va face acest lucru.

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun. (Gen. 28:15)

Vă daţi seama cât de reconfortante și încurajatoare pot fi asemenea cuvinte, rostite de Însuși Dumnezeu, unui tânăr singur, cu dor de casă, silit să plece în grabă de acasă. El era pe drum spre o ţară îndepărtată, fugea de teamă și nu scăpa de ea, spre un necunoscut nebulos... când (în această primă noapte departe de casă) Dumnezeu îi spune: „Voi fi cu tine, Iacov, te voi aduce înapoi în această ţară.”

Viziunea prin care i S-a arătat și i-a vorbit Dumnezeu era aceea a unei scări care ajungea până la cer. Ce să însemne această scară? Domnul Isus a oferit interpretarea când l-a chemat pe Natanael, aşa cum citim în Ioan 1:45-51. Că veni vorba, Natanael era și el un „atoateştiutor” care, când a auzit vorbindu-se despre Isus, a spus: „Poate să iasă ceva bun din Nazaret?” Domnul nostru l-a apreciat și l-a lăudat pe Natanael, pentru franchețe, dar a trebuit să-l și corecteze. Când a fost întrebat: „Cum de mă cunoşti aşa de bine?”, Isus i-a răspuns: „Dinainte să te cheme Filip, când erai sub smochin, te-am văzut.” Răspunsul lui Natanael a fost: „Învăţătorule, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Regele lui Israel.” Veți zice că a fost destul de uşor de convins, pentru cât de sceptic fusese inițial. Îngăduiţi-mi să vă redau citatul exact: „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.» Apoi i-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul omului.»“ (Ioan 1:50-51).

Ce este scara aceea? Scara aceea este Hristos. Îngerii urcau şi coborau pe Fiul Omului. Îngerii Îi slujeau; erau supuşii Lui, gata să acţioneze la porunca Sa. Natanael va auzi, de la capătul de sus al scării, vocea lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Dumnezeu le vorbeşte astăzi oamenilor prin Hristos. Noi nu putem veni direct la Tatăl. Din când în când, aud pe câte cineva spunând într-o mărturie: „De când m-am întors la Dumnezeu, am acces la Dumnezeu.” Nu avem acces direct la Dumnezeu, dragi prieteni. Venim la El prin Hristos; avem acces la Tatăl prin Hristos. Aceasta este singura cale prin care putem ajunge în prezenţa lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Domnul Isus Hristos însuşi este scara, și încă una în care putem avea încredere.

Acest adevăr i-a fost oferit mai întâi lui Iacov, uzurpatorul. Lui Natanael Domnul i-a spus: „Tu eşti un israelit în care nu este viclenie”, adică el, nu Iacov... Natanael făcea pe deşteptul, era glumeţ, dar nu era un înşelător, ca Iacov. Dumnezeu Se va ocupa însă de Iacov. El i-a dat această promisiune minunată, glorioasă... dar, vai, Iacov mai are încă atât de multe de învăţat!

Oare nu la fel stau lucrurile şi cu noi astăzi? Nu e de mirare că Dumnezeu trebuie să ne şcolească, să ne disciplineze. El îl mustră și pedepsește pe fiecare fiu pe care-l primeşte. Dumnezeu aplică disciplina. A făcut-o cu Avraam, a făcut-o şi cu Isaac. O va face şi cu Iacov. Până în acest moment, totul mersese așa cum dorise Iacov. Am primit o scrisoare de la un cuplu care îşi pierduse băieţelul de doi ani brusc, în mod cu totul neaşteptat. Până în momentul acela, totul le mersese așa cum îşi doriseră. Erau membri ai bisericii, însă doar pretindeau că sunt născuţi din nou. Atât de mulţi oameni sunt doar membri ai unei biserici, dar fără să-L cunoască pe Domnul ca Mântuitor personal. Și El va trebui să-i scuture! El îngăduie încercări în viaţa noastră ca să ne disciplineze. Încercările ne întăresc coloana vertebrală, ne măresc curajul şi ne fac în stare să rămânem neclintiţi pentru Domnul.

Repet: (ca și noi,) Iacov mai are multe de învăţat. Observaţi, vă rog, ce face el:

Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Gen. 28:16-17)

Acesta este un pasaj din Scriptură pe care îl folosesc la dedicarea unei biserici noi: „Cât de înfricoşat este locul acesta!” Cred că îi şochez pe unii, mai ales când congregaţia a venit să inaugureze o clădire nouă şi frumoasă. Mă ridic, privesc în jur şi spun: „Cât de înfricoşat este locul acesta!” Apoi, încerc să mi-i fac din nou prieteni, spunându-le că locul este înfricoşător doar pentru cineva ca Iacov, un păcătos care încearcă să fugă de Dumnezeu. Fiecare casă a lui Dumnezeu, fiecare biserică, ar trebui să fie un loc înfricoşător pentru orice păcătos care încearcă să fugă de Dumnezeu. Este locul în care omul ar trebui să-L întâlnească pe Dumnezeu, să ajungă faţă în faţă cu El, prin Scara ce a fost trimisă din cer, adică prin Hristos.

Când a fugit de acasă, Iacov avea o concepţie limitată despre Dumnezeu. El credea că fugind de acasă fugea şi de Dumnezeu, însă a descoperit că nu-L lăsase pe Dumnezeu acasă. De aceea el exclamă cu uimire: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut!” Gen. 28:18-19:

Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz.

Acum iată ce spune Iacov, un om care nu scapă niciun prilej să dovedească ce multe mai are de învăţat, iar aceasta este o dovadă în sensul acesta:

Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu...” (Gen. 28:20-21)

Ce face Iacov? Vrea să facă un târg cu Dumnezeu, aşa că spune: „Acum, Doamne, dacă vei face acest lucru pentru mine...” Dar Dumnezeu îi spusese deja că va face toate aceste lucruri pentru el: „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; şi îţi voi da urmaşi.” Apoi, Iacov se întoarce şi spune: „Dacă vei face asta, eu Îţi voi sluji.”

Iacov îi pune condiții lui Dumnezeu! Pentru cât era de speriat, nu cred că a făcut-o cu trufie, ci mai degrabă cu inconștiență... ca unul care nu știe ce cere! Chiar dacă relatarea nu redă răspunsul lui Dumnezeu, comportamentul și cuvintele lui Iacov denotă mult din caracterul său la momentul acela... În situații de criză, arătăm cine suntem cu adevărat! Dumnezeu nu a negociat cu Iacov; la fel, El nu negociază nici cu noi. Dacă ar fi făcut-o, Iacov nu s-ar mai fi întors niciodată în locurile natale. Dumnezeu l-a adus însă înapoi în ţară, prin harul şi îndurarea Sa. Când a revenit la Betel, după mulţi ani, Iacov era un bărbat mult mai înţelept. Ştiţi ce a venit să facă? Să I se închine şi să-L laude pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa. Dumnezeu Se arătase credincios legământului, și fusese îndurător cu El.

Din păcate, până în zilele noastre o sumedenie de oameni au afirmat că Îi vor sluji lui Dumnezeu dacă El (le) va face/da cutare sau cutare lucru. Vă asigur: nu se va întâmpla aşa ceva, pentru că El nu negociază în felul acesta cu voi. El va revărsa mila şi îndurarea Sa asupra voastră, fără să ceară nimic în schimb. Totuşi, spune că, dacă Îl iubeşti, vei dori să-I slujeşti. Aceasta va fi robia dragostei. Este acelaşi fel de dragoste pe care o are o mamă pentru copilul său. Ea devine sclavul copilului și aşa doreşte Dumnezeu să fim şi noi.

Capitolul se încheie cu un Iacov care se arată dispus să facă și El ceva în schimbul celor solicitate de la Dumnezeu:

Piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da. (Gen. 28:22)

Iacov înalţă, așadar, această piatră. El încearcă să încheie un târg cu Dumnezeu! Şi printre noi sunt mulţi cei care încearcă să încheie un târg cu Dumnezeu, neținând cont de faptul simplu și fundamental că El vrea să devină Tatăl nostru prin credinţa în Hristos.

Crede și primește pentru tine acest adevăr, și pune-L pe Dumnezeu la încercare prin credință. Este gândul cu care ne despărțim azi, dar sper să ne reîntâlnim curând! Cu bine!