Reziliența prin cultură. Gustave Thibon - Setea de absolut | Aurelian Crăiuțu

Spandugino Podcasts

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum l-a cunoscut Aurelian Crăiuțu pe gânditorul, dar mai ales pe omul Gustave Thibon? Ce formulă de viață a promovat distinsul filosof francez și în ce măsură am putea-o replica astăzi? Care este distincția, potrivit concepției sale, între „credința ca armură” și „credința ca rană deschisă”? Cum se întâlnește ideea de măsură cu cea de moderație în reflecțiile lui Gustave Thibon? Cât anume din dialogul cu Christian Chabanis – care stă la baza volumului „Setea de absolut” – rămâne actual? S-a păstrat intact acel centru despre care vorbea cu aproape o jumătate de secol în urmă sau s-a pierdut ceva? Care este „cea de-a doua față a Franței”, căreia îi aparține Gustave Thibon? Dar prima? Am putea vorbi despre o „soluție-Thibon” la haosul lumii contemporane? În ce fel ar trebui să-l citim astăzi, ținând seama de îndemnul lui Jacques Maritain de a nu-l recepta nici ca gânditor de stânga, dar nici de dreapta? În jurul acestor teme de reflecție, dialogul dintre Aurelian Crăiuțu, profesor universitar și strălucit cercetător al istoriei gândirii politice, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu ne propune o profundă ancorare în problematica esențială a gândirii lui Gustave Thibon, un filosof autonom și eclectic, fascinat de eternitate, de misterul întâlnirii cu celălalt, dar și autorul unei formule de viață în centrul căreia se află credința și căutarea adevăratei măsuri umane.
11.19 „Thibon spunea că pe el nu-l interesează actualitatea, cât mai mult îl interesează eternitatea: să fie fidel eternității. Actualitatea se schimbă de la o zi la alta. Sunt aceste «breaking news», evenimente care apar și dispar, actori care apar fulgurant în piața publică și dispar după aceea. Pe el îl interesau lucrurile eterne...”
19.45 „Foarte interesant e că este un gânditor conservator care apreciază rolul comunităților, dar la el individul e central. Probabil că la el este și accentul pus pe demnitatea, pe sacralitatea persoanei umane, care este făcută în chipul și în marginea lui Dumnezeu.”
28.27 „Ceea ce mie îmi place în gândirea lui Thibon este tocmai acest spirit de individualist pasionat și un fel de gânditor franctiror, care este generos, care are curajul afirmațiilor controversate, tranșante uneori, care este foarte disponibil către diferite agende...”
38.05 „Asta m-a marcat mult în opera lui Thibon, și anume că nu poți fi înarmat definitiv într-o credință. Trebuie permanent să lupți împotriva îndoielilor, să-ți pui întrebări și să fii mereu viu. Acest lucru el îl spune foarte clar în convorbirile cu Christian Chabanis și este o chestiune foarte actuală: suntem mulți care nu avem îndoieli...”
46.51 „Revin la idealul lui politic – apare în carte la pagina 101, în care el spune câteva lucruri foarte frumoase, și anume: politica (pentru că m-ați întrebat de centru) nu trebuie să se ocupe de toate problemele omului. Politica trebuie să se ocupe de amenajarea condițiilor existențiale pe orizontală; acolo este domeniul politicii. O politică ce sufocă toate dimensiunile vieții omului este o politică inumană.”